La sfârșitul acestei săptămâni a venit la control o pacientă cu afecțiuni oftalmologice extrem de severe, pe ochi cu malformații congenitale: microftalmie, nistagmus, aniridie parțială congenitală și glaucom secundar.
În urmă cu câțiva ani, când a venit prima dată la noi, cu ochiul drept nu vedea de mai mulți ani nici măcar lumina (foto 1), iar la ochiul stâng suferise înainte cu câteva săptămâni o operație de cataractă cu complicații, în urma căreia pacientei nu i s-a mai putut implanta cristalin artificial, purtând ochelari de + 17 dioptrii (!), iar la scurt timp a apărut și o decompensare corneeană pe acest unic ochi funcțional (foto 2).
Pacienta, relativ tânără (57 de ani), a venit la noi aproape complet nevăzătoare, pentru a vedea ce se mai poate face pentru ochii ei. Știa că este nevoie de un transplant de cornee, dar nu știa că în cazul dumneaei, această operație implica foarte multe riscuri și șanse destul de reduse ca transplantul să reziste în timp (aniridia congenitală asociindu-se de multe ori cu deficit de celule stem, ceea ce punea în pericol grefonul/transplantul, precum și cu glaucom refractar la tratament, inclusiv chirurgical – lucru care, din nou, punea în pericol soarta corneei transplantate). În plus, un ochi fără suport pentru cristalinul artificial (capsula cristaliniană fusese spartă cu ocazia operației de cataractă) impunea implantarea unui cristalin artifical ce trebuia „cusut” la peretele ocular – lucru care, din nou, favoriza decompensarea unui glaucom pre-existent.
În fața unui asemenea ochi, cu atâtea caracteristici patologice și riscuri, ne-am pus problema dacă măcar merita să încercăm o astfel de operație complexă și relativ costisitoare. Dar, fiind vorba de o pacientă nevăzătoare, această intervenție reprezenta singura ei șansă să mai poată vedea.
Astfel că la scurt timp a fost operată la Clinica Oculus, realizându-se transplant perforant de cornee, asociat cu implantarea unui cristalin artifical suturat la scleră și pupiloplastie (irido-sutură).
Vizita de la controlul de acum câteva zile ne-a amintit de cazul dumneaei și ne-a făcut să vi-l împărtășim. Pacienta vede bine și acum, la trei ani de la intervenție, vine singură la control, este total independentă de vreun ajutor: transplantul a rezistat deja ani buni, glaucomul este ținut sub control, iar vederea este foarte bună, mai ales față de potențialul limitat pe care îl avea acest ochi (penultima poză este de acum aproximativ doi ani, iar ultima poză este efectuată recent, în această săptămână).
Concluzia și morala: în ciuda eforturilor, adesea foarte mari, merită să încercăm să facem tot ce se poate pentru vederea pacienților noștri, chiar și acolo unde șansele sunt reduse, mai ales dacă vorbim de un ochi unic funcțional.
