O operație de dezlipire de retină la un pacient tânăr, cu nistagmus congenital și operat de cataractă congenitală în copilărie, când i s-a implantat un cristalin artificial mai… „nefericit”: un cristalin de cameră anterioară, care stătea descentrat și îi mai și deforma pupila, împiedicându-i mișcările naturale de dilatare și micșorare în funcție de luminozitate.

Lipsa de dilatare a pupilei, precum și cristalinul deplasat spre lateral, jumătate pe pupilă, jumătate în afara ei, au determinat o vizualizare greoaie în timpul intervenției, ridicîndu-i gradul de dificultate. În plus, dezlipirea s-a dovedit intraoperator a fi determinată de numeroase rupturi în retină (11 am numărat!), toate trebuind localizate cu precizie și tratate cu spoturi laser.

Tragedia acestui pacient tânăr era, însă, faptul că acesta era ochiul lui bun, celălalt fiind și el operat de cataractă congenitală, tot cu un cristalin artificial de cameră anterioară, tot semnificativ descentrat, dar avea și o keratopatie edematoasă (keratopatie buloasă) și ambliopie („lenevirea” ochiului). Chiar și la acest ochi, cel cu dezlipire, dar cu potențial vizual mai bun, corneea este în pericol de prezența acelui cristalin; de aceea, în funcție de cum va evalua starea ei în următoarele luni/ani, va fi, probabil, nevoie de eliminarea acelui cristalin artificial și de re-implantarea unui nou cristalin, de data asta, de cameră posterioară, “cusut” la peretele scleral.
Am vrut să îl “explantăm” acum, cu prilejul acestei operații de vitrectomie, dar era lipit și blocat cu ambele anse de iris și trebuia realizată și o incizie mare, prin care să-l fi putut scoate – acest lucru ar fi ridicat niște riscuri intraoperatorii în plus.

Deși mai dificilă, operația de dezlipire de retină a decurs foarte bine. Pacientul are zece zile de la intervenție, dar deja are o acuitate vizuală cu care se descurcă chiar bine.