Săptămânal avem cazuri, cel puțin unul, de cristalin artificial dislocat de la locul lui, acesta fiind implantat mai recent sau mai demult, chiar cu ani în urmă. Cauzele sunt diferite, de la implantarea defectuoasă chiar de la început, cu ocazia unei operații de cataractă mai puțin reușită, până la o deplasare a unui cristalin inițial corect poziționat, dar deplasat ulterior pe fondul unei patologii oculare asociate, cum ar fi laxitatea zonulară din sindromul pseudo-exfoliativ (PEX), miopie forte sau retinopatie pigmentară. Din păcate, foarte frecvent, aceste deplasări ale cristalinului se înstoțesc și de alte complicații, de la o creștere semnificativă a tensiunii intraoculare, ce nu cedează la simplul tratament medicamentos, până la dezlipire de retină. Cu sau fără complicații, acel cristalin deplasat trebuie re-poziționat corect sau extras și înlocuit cu altul, mai potrivit situației locale.

Unul din cele trei cazuri de săptămâna aceasta, având această patologie, este cel prezentat aici. Este vorba de un pacient cu sindrom PEX, care a avut un cristalin artificial corect implantat în urmă cu zece ani, dar la care cristalinul s-a dislocat, cu tot cu sacul cristalinian în care era corect poziționat, pe fondul laxității zonulei din cadrul sindromului pseudoexfoliativ. Din fericire, cristalinul implantat atunci și dislocat acum avea un design ce cuprindea patru orificii care au putut fi folosite pentru a-l fixa la peretele scleral, prin sutură (“coasere”) cu un fir special.

A doua zi postoperator totul arăta perfect (ultimele 4 fotografii).