În ultimii ani ne confruntăm tot mai frecvent cu cazuri în care cristalinul artificial implantat mai de mult, cu ocazia unei operații de cataractă, se deplasează de la locul lui obișnuit, “căzând” mai mult sau mai puțin brusc și mai mult sau mai puțin profund în cavitateavitreană, spre retină. Acel cristalin artificialtrebuie eliminat din cavitatea vitreană și, fie va fi înlocuit cu un alt tip de cristalin, mai potrivit situației locale, fie, dacă designul cristalinului permite, el va fi păstrat, dar așezat într-o nouă poziție (de obicei cusut sau fixat prin diverse mijloace la peretele ocular, sclera).

Așa a fost un caz al unui pacient pe care l-am operat ieri: un cristalin artificial dizlocat, pe care l-am repoziționat prin fixare a anselor (“piciorușelor”) lui în interiorul unor tunele sclerale.Avantajul metodei este acela că elimină procesul de scoatere și schimbare a cristalinului existent -lucru ce înseamnă nu doar durată mai scurtă a intervenției și costuri mai mici, dar și un stres mai mic pentru ochi.

Dezavantajul este că nu se poate aplica la orice design de cristalin pre-existent.De aceea, cândavemde operatdislocări / descentrări de cristalin artificial (și sunt cam 1-2 în fiecare săptămână!), avempregătite cel puțin patru tipuri de intervenție chirurgicală, adaptate fiecărui caz în parte.

Intervenția de ieri a decurs foarte bine, astfel ca ochiul arăta excelent azi, cu cristalinul artificial perfect centrat (ultimele trei fotografii).