DERMATOCHALAZIS
Dermatochalazis-ul reprezinta „piele in exces” la nivelul pleoapei superioare, determinat de inaintarea in varsta. Odata cu aceasta din urma, tesuturile de la nivelul pleoapei se intind, iar muschii care sustin aceste tesuturi in pozitie se slabesc. Astfel, un exces mare de piele si grasime se poate aduna deasupra pleoapei superioare. Colagenul de sub piele se inmoaie, ceea ce poate facilita proiectarea sub piele lasta a unor fragmente de grasime din orbita.
Aceasta situatie poate duce la un aspect „imbatranit” al fetei si, nu in ultimul rand, excesul de piele din jurul ochilor poate afecta vederea periferica („amputeaza” campul vizual superior). Excesul de piele si (uneori) de grasime pot ingreuna pleoapa de sus, astfel incat sa nu-i mai fie permisa ridicarea completa (situatie numita ptoza palpebrala mecanica).
Simptome
Ingreunarea pleoapei superioare poate duce la problema de suprafata oculara, cum ar fi: senzatie de ochi uscat, de nisip in ochi, fotofobie sau ochi lacrimos, deoarece pleoapa nu se mai intinde normal pe suprafata ochiului.
Tratamentul
Tratamentul este chirurgical si poarta numele de BLEFAROPLASTIE SUPERIOARA.
Operatia presupune indepartarea excesului de piele de deasupra pleoapei (uneori, dupa caz, se inteparteaza si o parte din grasimea de sub spranceana). Prin interventia de blefaroplastie pacientul castiga doua lucruri: aspectul fetei va fi intinerit si nici nu vor mai exista probleme in vederea periferica.
Interventia se desfasoara ambulator si intotdeauna se realizeaza la ambii ochi deodata, pentru a obtine o simetrie cat mai mare in aspectul celor doi ochi. Pacientul trebuie sa vina obligatoriu insotit. Anestezia este locala, cu injectie la nivelul pleoapei superioare, dar cateodata se realizeaza si o usoara sedare a pacientului, pentru mai mult confort. Anestezicul contine adrenalina. Este de multe ori necesar un consult cardiologic preoperator prin care trebuie intrerupte toate clasele de medicamente care pot determina si intretine sangerarea. O sangerarea masiva in timpul, sau dupa aceasta operatie, nu este de dorit, deoarecea poate influenta extrem de mult rezultatul estetic final. Pacientul este sfatuit sa nu isi administreze anticoagulantele (daca e cazul) cu 24 de ore inainte.
Operatia dureaza aproximativ 20-30 minute pentru fiecare ochi. Pacientul este tinut sub supraveghere aproximativ 1 ora dupa finalizarea interventiei, cu pansamente compresive reci. Dupa prima ora, ochii se depanseaza si, in functie de inflamatie, ochiul mai putin inflamat se panseaza usor apasat iar pe celalalt se aplica unguent si un pansament transparent. In acest fel pacientul poate sa vada cu un ochi pana la contrulul de a doua zi.
A doua zi se scot pansamentele, se evalueaza rezultatul si se explica tratamentul postoperator (picaturi si un unguent), precum si masurile de igiena. Dupa prima zi postoperator, ochii nu mai necesita a fi pansati.
La ce se pot astepta pacientii in recuperare?
Recuperarea are loc in aproximativ 2 saptamani (acesta fiind si momentul urmatorului control). Dupa aceasta interventie pacientii pot prezenta echimoze (invinetire) la nivelul pleoapelor superioare, inflamatie si uneori senzatie de disconfort pe suprafata globului ocular. Uneori, dupa caz, se prescriu in primele zile postoperator antiinflamatoare orale. La controlul de 2 saptamani se scot firele de la piele. Semnele de cicatrizare sunt prezente si uneori este nevoie de cateva luni pana la estomparea lor. Acest lucru nu este foarte deranjant, deoarece cicatricea este ascunsa de cele mai multe ori in „pliul” pleoapei superioare. Sensibilitatea pleoapei superioare va fi la inceput diminuata la atingere, dar se va recupera si va fi reluata lent, in timp.
Ce este important de stiut despre aceasta interventie?
Rareori, pentru obtinerea unui rezultat estetic cat mai bun, pot fi necesare mici reinterventii. Unii oameni fac aceasta operatie o singura data, altii pot avea nevoie sa o realizeze de mai multe ori, deoarece pielea se mai poate lasa, in timp, chiar si dupa aceasta interventie.
PTOZA PALPEBRALA (determinata de inaintarea in varsta)
Odata cu inaintarea in varsta, muschiul ridicator al pleoapei superioare se slabeste, determinand lasarea pleoapei. Daca pleoapa superioara este „cazuta” suficient incat sa acopere orificiul pupilei, acest lucru poate afecta vederea.
Simptome:
- impiedicarea vederii prin acoperirea orificiului pupilei;
- pozitie vicioasa a capului si gatului;
- reducerea vederii periferice (amputarea campului vizual superior);
- lacrimare in exces;
- senzatie de corp strain;
- senzatie de arsura;
- ochi rosu;
- secretii albicioase.
Tratamentul este exclusiv chirurgical
Operatia pentru ptoza presupune readucerea pleoapei in pozitie normala, prin intarirea muschiului care o ridica. Beneficiile operatiei pentru ptoza sunt de ordin estetic si functional: aspectul fetei intinerit, dar se obtine si imbunatatirea acuitatii vizuale si largirea campului vizual superior.
Ca orice operatie la pleoape (care sunt foarte bine vascularizate), si operatia de ptoza palpebrala poate fi insotita de sangerare locala semnificativa. De aceea, in general este necesar un consult cardiologic preoperator, prin care trebuie intrerupte toate clasele de medicamente care pot determina si intretine sangerarea (anticoagulante, anti-agregante). O sangerarea mare in timpul, sau dupa aceasta operatie, nu este de dorit, deoarece poate influenta extrem de mult atat rezultatul estetic, cat si pe cel functional final. Pacientul este sfatuit sa nu isi administreze antiinflamatoare nesteroidiene cu 24 de ore inainte.
Operatia se realizeaza sub anestezie locala, cateodata se asociaza cu o usoara sedare pentru confort. Durata este de aproximativ 45-90 minute, in functie de necesitatea operarii unui singur ochi sau a ambilor ochi simultan. La fel ca la blefaroplastia superioara din Blefarosalazis, incizia este efectuata la nivelul „pliului” pleoapei superioare, ceea ce va face aproape inperceptibila mica cicatrice postoperatorie.
De cele mai multe ori aceasta operatie se asociaza cu blefaroplastie superioara deoarece trebuie indepartat excesul de piele care apare in urma scurtarii si intaririi muschiului ridicator.
Daca operatia se realizeaza la ambii ochi in acceasi zi, pacientul este tinut sub supraveghere aproximativ 1 ora dupa finalizarea interventiei, cu pansamente compresive reci. Dupa prima ora, ochii se depanseaza si, in functie de inflamatie, ochiul mai putin inflamat se panseaza usor apasat, iar pe celalalt se aplica unguent si un pansament transparent. In acest fel, pacientul poate sa vada cu un ochi pana la contrulul de a doua zi.
A doua zi se scot pansamentele, se evalueaza rezultatul si se explica tratamentul postoperator (picaturi si un unguent) precum si masurile de igiena. Ochii nu mai necesita a fi pansati din acest moment.
Recuperare
Recuperarea are loc in aproximativ 2 saptamani (acesta fiind si momentul urmatorului control). Dupa aceasta interventie pacientii pot prezenta echimoze (invinetire) la nivelul pleoapelor superioare, inflamatie si, uneori, senzatie de disconfort pe suprafata globului ocular. Adesea, dupa caz, se prescriu in primele zile postoperator antiinflamatoare orale.
La controlul de 2 saptamani se scot firele de la piele. Semnele de cicatrizare sunt prezente si uneori este nevoie de cateva luni pana la estomparea lor. Acest lucru nu este foarte deranjant, deoarece cicatricea este ascunsa de cele mai multe ori in „pliul” pleoapei superioare. Sensibilitatea pleoapei superioare, la inceput, va fi dimunuata la atingere, dar se va restabili ince-incet si va deveni normala, lent, in timp.
Ce este important de stiut despre aceasta interventie?
Rareori, pentru obtinerea unui rezultat estetic cat mai bun, pot fi necesare mici reinterventii. Rezultatul functional este foarte stabil in timp (pleoapa ramane ridicata), insa pielea de deasupra ei se poate lasa din nou si uneori este necesara o reinterventie de blefaroplastie superioara (doar la piele).
ENTROPIONUL si ECTROPIONUL
Entropionul este „rularea/intoarcerea inauntru” a pleoapei.
Ectropionul este „rularea/intoarcerea in afara” a pleoapei.
Ambele afectiuni apar de cele mai multe ori la nivelul pleoapei inferioare.
Intoarcerea pleoapei inauntru face ca genele si pielea sa se frece de cornee, iar intoarcerea pleoapei in afara face ca suprafata ochiului sa se usuce si sa devina neprotejata, facilitand astfel infectiile de suprafata oculara. Aceaste afectiuni sunt rare la copii si adultii tineri, insa afecteaza cam 2%-5% dintre adultii care depasesc varsta de 60 ani.
Cauza cea mai frecventa a acestei afectiuni este imbatranirea, care determina slabirea muschilor care sustin pleoapa in pozitie normala; alte cauze posibile sunt: arsurile cu substante chimice, infectii cutanate, cicatrici la nivelul pleoapei, complicatii ale unor operatii la nivelul pleoapelor, traumatisme.
Simptome in entropion si ectropion
Majoritatea simptomelor in entropion apar din cauza frecarii genelor de cornee (partea transparenta din fata a ochiului), precum si a frecarii genelor de restul suprafetei oculare.
In ectropion simptomele apar din cauza lipsei de acoperire completa si expunerii suprafetei oculare.
Cele mai frecvente simptome sunt:
- Senzatie de iritare oculara si durere;
- Roseata oculara;
- Sensibilitate la lumina (fotofobie);
- Lacrimare excesiva;
- Senzatie de nisip in ochi sau de corpi straini;
- Secretii mucuoase;
- Scaderea acuitatii vizuale.
Daca aceste afectiuni nu sunt tratate corespunzator, leziunile produse asupra ochiului si totodata asupra vederii pot fi permanente. In circumstante normale, pleoapa superioara „lucreaza” impreuna cu pleoapa inferioara pentru a-i oferi ochiului o protectie optima pe suprafata. Entropionul si ectropionul, insa, impiedica unirea corespunzatoarea a pleoapelor in timpul clipitului, precum si inchiderea normala a pleoapelor.
Tratamentul in entropion si ectropion
Tratamentul nechirurgical
Unele cazuri,nu foarte avansate, se pot trata pentru perioade relative scurte de timp prin utilizarea de picaturi care lubrifiaza suprafata oculara. De cele mai multe ori, insa, aceste doua afectiuni necesita tratament chirurgical.
Tratamentul chirurgical
Operatiile pentru entropion si ectropion sunt proceduri chirurgicale care se realizeaza ambulator. In functie de severitatea entropionului/ectropionului, operatia poate dura intre 20 si 45 de minute. Anestezia este strict locala, dar cateodata folosim si sedare usoara pentru confortul pacientului.
Operatia propriu-zisa consta in asezarea pleoapei in pozitia normala, tehnica fiind aleasa in functie de severitate. Dupa operatie pacientul pleaca acasa pansat. Pansamentul este asezat de chirurg sub usoara presiune, pentru a diminua cat mai mult reactia inflamatorie din cursul primei nopti cat si pentru a diminua pe cat posibil echimoza (invinetirea pleoapelor) postoperatorie.
Pacientul este sfatuit ca in primele doua nopti sa doarma cu capul un pic deasupra orizontalei, ridicat pe mai multe perne. Primul control se realizeaza a doua zi dupa operatie, cand pansamentul este inlaturat si ochiul este curatat. Medicul chirurg va evalua rezultatul si ii va explica pacientului detaliat tratamentul postoperator (picaturi si un unguent oftalmic), precum si masurile de igiena pe care pacientul trebuie sa le urmeze cu strictete pana la urmatorul control care are loc la 10 zile – 2 saptamani.
Pansamentul se mentine doar pana a doua zi dupa operatie, dupa care ochiul nu mai trebuie pansat.
Recuperarea postoperatorie
Recuperarea presupune respectarea cu strictete a indicatiilor postoperatorii oferite pacientului. Uneori, in primele 3 zile pacientul poate lua medicamente antiinflamatorii orale daca are durere sau discomfort (dupa caz – la indicatie medicala). Pana la controlul de la 14 zile echimoza (vanataia) se retrage, inflamatia dispare, iar semnele de cicatrizare sunt minime. Tot la controlul de 14 zile se scot firele superficiale de la piele.
XANTELASMA
Xantelasmele sunt colectii de colesterol la nivelul pielii pleoapelor avand aspectul de „placi galbene”, de diverse forme si dimensiuni. Apar atat la nivelul pleoapei superioare, cat si al celei inferioare, la persoanele cu un nivel de colesterol sistemic crescut, dar nu numai. Xantelasmele nu presupun niciun risc atunci cand se dezvolta, nu sunt dureroase, dar pot fi extrem de inestetice. Normalizarea nivelului colesterolului din sange nu va duce la retragerea xantelasmelor deja formate sau la diminuarea lor in dimensiune.
Tratamentul este exclusiv chirurgical
Operatia se desfasoara ambulator, sub anestezie locala (mica injectie la nivelul pleoapei) si nu necesita sedare. Procedura este complet nedureroasa si presupune indepartarea portiunii de piele in care s-a dezvoltat xantelasma. Ochiul se panseaza pana a doua zi.
Recuperare
A doua zi pacientii pot prezenta o usoara inflamatie sau echimoza (invinetire a pleoapei); acestea dispar rapid in zilele urmatoare interventiei. Ca la orice operatie la piele, o mica cicatrice va fi vizibila initial, insa ea se ascunde si dispare treptat in ridurile fine ale pleoapelor. Uneori, daca nivelul colesterolului general nu este reglat, xantelasmele pot sa reapara.
ȘALAZIONUL
Salazionul este o umflatura la nivelul marginii pleoapei. Se mai numeste si chist meibomian.
Cauza aparitiei este blocarea uneia din glandele de la marginea pleoapei (glanda Meibomius). Glandele Meibomius au rolul de a secreta uleiul din filmul lacrimal; cand in una din aceste glande uleiul se ingroasa, acesta nu se mai elimina eficient si se acumuleaza intr-un mic „chist” la nivelul pleoapei. De foarte multe ori un salazion se poate forma in urma unui orjelet (cunoscut popular ca urcior). Orjeletul reprezinta o infectie bacteriana formata pe ductul unei glade Meibomius. Spre deosebire de orjelet, salazionul este mai putin inflamat si nedureros.
Tratamentul in salazion
Tratamentul nechirurgical
Uneori salazionul se poate trata nechirurgical, la indicatie medicala, prin proceduri de masaj, igiena, aplicare de caldura si ungunete recomandate si explicate de catre medicul examinator.
Tratamentul chirurgical
Operatia se realizeaza ambulator, cu anestezie strict locala – o mica injectie cu anestezic la nivelul pleoapei; fiind o interventie foarte scurta (4-5 minute), nu necesita sedare. In timpul interventiei, pacientii nu simt durere dar pot avea o senzatie de atingere, de presiune, sau doar de rece, cald, sau umed – toate, absolut suportabile.
In functie de localizarea salazionului, medicul alege modul in care va efectua interventia.
- Daca salazionul este proeminent la piele, atunci se va alege abordarea lui pe calea directa, prin incizie la piele. Cateodata sunt necesare 1-2 fire de sutura (in functie de dimensiunea salazionului), care se scot la 4-5 zile dupa interventie. Incizia la piele nu lasa semn.
- Daca salazionul se afla in profunzimea pleoapei, atunci interventia se realizeaza prin interior, caz in care nu mai este nevoie de fire de sutura.
In ambele situatii se pozitioneaza pe pleoapa o pensa pe care pacientii o resimt „ca pe o presiune”.
Ochiul se panseaza usor apasat, iar pacientul revine la control a doua zi pentru a i se indeparta pansamentul, dupa care ochiul nu se mai panseaza.
A doua zi se explica tratamentul (picaturi si un unguent), masurile de igiena si totodata modalitatile prin care pacientul poate sa previna aparitia altor salazioane.
Foarte important!
- Nu incercati sa stoarceti un salazion ca pe „un cos”!
- Nu aplicati comprese cu ceaiuri! Ceaiurile pot contine spori de fungi (ciuperci) care pot duce la infectii oculare grave, care adesea nu au tratament!
- Cine a facut o data un salazion, are o probabilitate mare sa mai faca, ori in acelasi loc, ori in oricare alta parte a pleoapelor.
Recuperare post interventie chirurgicala
In primele zile pleoapa poate fi inflamata si poate prezenta echimoza. Recuperarea este foarte rapida, in aproximativ 5-7 zile de cele mai multe ori nu se mai cunoaste locul in care a fost salazionul.
ALTE FORMATIUNI PALPEBRALE
La nivelul pielii pleoapelor, cat si a pielii din jurul ochilor se pot dezvolta nenumarate varietati de formatiuni: chiste, nevi („alunite”), papiloame, veruci etc.
In Clinica Oculus se realizeaza diferite interventii chirurgicale de excizie a formatiunilor palpebrale si din regiunea din jurul ochilor. Toate aceste interventii se realizeaza sub anestezie locala si nu sunt dureroase. In functie de aspectul clinic al formatiunilor, acestea se scot printr-o procedura simpla in limite de siguranta anatomo-patologica, sau prin proceduri mai complexe, care asociaza tehnici de reconstructie a marginii libere a pleoapei sau lambouri cutanate.
In Clinica Oculus toate formatiunile excizate se scot in limite de siguranta si sunt trimise la examen antomopatologic. In cazul in care aspectul clinic si examenul de laborator (examen microscopic) al formatiunilor este infiltrativ si pare ca afecteaza si tesuturile din jur, fara a se putea determina cu exactitate marginea ei, sau daca formatiunile prezinta vascularizatie anormala sau alte semne sugestive pentru afectiuni oncologice, antunci pacientul este indrumat catre centre de specialitate, de oftalmo-oncologie.
PTERIGIONUL
Pterigionul este o membrana fibrovasculara care creste dinspre conjunctiva (partea alba a ochiului) inspre cornee (partea transparenta din fata a ochiului). Pterigionul poate invada corneea pana la acoperirea in totalitate a orificiului pupilar, impiedicand astfel vederea. Dar si un pterigion mic, chiar daca nu ajunge pana in fata orificiului pupilar, poate afecta vederea prin inducerea unor dioptrii aberante. Pterigionul este o formatiune benigna (necanceroasa). Nu se cunoaste inca o cauza exacta care determina aparitia pterigionului, insa factorii care pot favoriza aparitia sunt: expunerea de-a lungul vietii la radiatie UV, climatele calde, expunerea la vant puternic, expunerea la fumul de tigara, corpi straini pe suprafata oculara, expunerea repetata in medii toxice, praf etc.
Simptome:
Pterigionul de dimensiuni foarte mici este de obicei asimptomatic.
Pterigionul de dimensiuni medii – mari poate determina:
– roseata oculara;
– senzatie de ochi iritat, arsura, mancarime;
– senzatie de corp strain
– scaderea pana la totala a acuitatii vizuale (prin acoperirea orificiului pupilei)
Tratamentul
Tratamentul nechirurgical
Pterigionul de dimensiuni mici nu necesita tratament daca pacientul este asimptomatic. Daca ochii se inrosesc sau apara tulburari de vedere si senzatii de disconfort medicul poate prescrie picaturi si unguente pe baza de cortizon pentru reducerea inflamatiei si ameliorarea simptomatologiei. Ulterior medicul va monitoriza periodic cresterea pterigionului. Daca picaturile sau ungunetele nu au efectul dorit atunci se recomanda operatia.
Tratamentul chirurgical
Operatia poate fi indicata si in cazul unui pterigion de dimensiune mica daca prin prezenta acestuia sunt induse dioptrii de astigmatism, care pot determina scaderea si incetosarea vederii. Unii pacienti pot opta pentru efectuarea operatiei chiar daca nu prezinta simptome, in scop estetic.
Inlaturarea chirurgicala a pterigionului este o interventie care se desfasoara ambulator cu anestezie topica (doar cu picaturi); rareori, in cazul pacientilor care nu colaboreaza, se indica anestezie locala.
Operatia de pterigion prin anestezie topica este total nedureroasa. Pacientul simte atingere si o senzatie de umed deoarece pe tot parcursul interventiei ochiul este stropit cu substante anestezice.
Interventia presupune: indepartarea chirurgicala a pterigionului atat de pe cornee cat si de pe partea alba a ochiului. Pentru a nu lasa „albul ochiului” dezvelit se recolteaza o grefa de conjunctiva (membrana care acopera albul ochiului) de sub pleoapa de sus a aceluiasi ochi. Grefa se coase cu 6- 10 fire foarte subtiri (mai subtiri decat un fir de par). Locul de unde se recolteaza grefa se vindeca extrem de rapid. In cele mai multe cazuri in 7 zile nu se mai observa niciun semn in zona recoltarii.
Pacientul pleaca acasa dupa operatie cu ochiul pansat. A doua zi revine la control pentru scoaterea pansamentului si explicarea tratamentului si a masurilor de igiena. Ochiul nu se mai panseaza dupa controlul de a doua zi. Uneori pacientii au vederea dubla cateva ore dupa scoaterea pansamentului.
Recuperarea dupa operatie
In prima saptamana pacientii au senzatie de corpi straini deoarece la fiecare clipit pleoapele se freaca de capetele firelor pozitionate in timpul operatiei. Pentru acest lucru se prescriu geluri si substante lubrifiante.
Grefa capata culoare rosu inchis in primele 4-5 zile (semn ca se integreaza – este aceeptata in locul unde a fost pusa). In zilele 7-10 grefa incepe sa devina roz cu pete galbene. In zilele 10- 14 grefa devine galbena cu pete albe. In apropierea zilei 21 ochiul are aspect normal fara a ramane semne pe albul ochiului.
Pe cornee pot ramane cicatrici in locul unde pterigionul a „sapat”.
Trebuie mentionat ca situatia de mai sus este standardul in care se incadreaza peste 80% din pacienti. Situatiile particulare si pacientii care necesita o ingrijire mai amanuntita precum si o frecventa mai mare a controalelor postoperatorii sunt: cazurile de recidive repetate de pterigion, pterigioane gigante, vechi, pacientii cu probleme de coagulare, pacientii cu diabet zaharat, pacientii cu alergii etc.
Foarte important!
Pterigionul se poate reface. Prin folosirea autogrefelor rata recurentelor a scazut semnificativ. La procedurile utilizate in generatiile anterioare rata de recurenta era de peste 80 %. Chiar si prin folosirea tehnicilor noi, unele persoane, au o predispozitie catre refacerea pterigioanelor (cauza fiind necunoscuta).
DEFICITUL DE CELULE STEM LIMBICE
Celulele stem limbice se afla la linia de demarcatie dintre partea din fata alba a ochiului (sclera+ conjunctiva) si partea din fata transparenta a ochiului (cornee). Celulele stem oculare au rolul de granita intre cele doua zone, impiedicand conjunctiva sa invadeze corneea, astfel mentinandu-se transparenta corneei. Un alt rol este de a regenera in permanenta epiteliul corneean (stratul cel mai superficial al corneei). Atunci cand celulele stem sunt lezate, functia de granita precum si functia de regenerare sunt afectate, corneea pierzandu-si transparenta. Atunci cand corneea nu isi mentine transparenta acuitatea vizuala poate fi afectata pana la scadere totala.
Cauzele cele mai frecvente
- Genetice;
- Inflamatorii (sindrom Steven Johnson, pemfigoid cicatricial, boala grefa contra gazda, alergii cronice oculare, keratoconjunctivita vernala, keratopatie neurotrofica, keratopatie buloasa);
- Infectioase (orice infectie de la nivelul suprafetei oculare poate duce la deficit de celule stem limbice (ex: keratite herpetice, Trahomul);
- Traumatismele prin arsuri chimice sau termice;
- Iradierea sau chimioterapia;
- Folosirea inadecvata a lentilelor de contact;
- Toxicitate la medicamete administrate topic (sub forma de picaturi care contin clorura de benzalconiu sau medicatie antiglaucomatoasa)
Simptomele cele mai frecvente
- Durere oculara;
- Vedere intetosata;
- Scaderea acuitatii vizuale pana la totala;
- Iritatie oculara;
- Roseata oculara;
- Senzatie de arsura;
- Lacrimare excesiva;
- Secretii oculare albicioase.
Tratamentul
Tratamentul nechirurgical
De foarte multe ori deficitul de celule stem poate fi temporar (in situatiile in care este doar sectorial). Tratamentul in acest caz este simptomatic: picaturi si unguente care reduc inflamatia si lubrifiaza suprafata oculara.
Tratamentul nechirurgical presupune totodata inlaturarea factorilor iritanti (lentile de contact, uscaciune oculara, inflamatii oculare de suprafata, infectii oculare).
Uneori se pot recomanda dupa caz lentile de contact cu sprijin scleral.
Tratamentul chirurgical
Transplantul de celule stem limbice (TSCL) cu autogrefa de la ochiul sanatos
Se indica in toate cazurile de deficit total de celule stem limbice. Este o etapa premergatoare anumitor cazuri de transplantului de cornee (keratoplastie penetranta). Inainte de orice transplant de cornee este esential ca functia de granita a celulelor stem sa fie restabilita. Daca nu exista o granita eficienta intre albul ochiului si cornee atunci transplantul nu rezista.
Beneficiul TSCL cu autogrefa de la ochiul sanatos consta in faptul ca tesutul este acceptapt foarte usor, aceasta categorie de pacienti nu necesita imunosupresie sistemica.
In Clinica Oculus cel mai des se efectueaza TCSL cu autogrefa de la ochiul sanatos pentru cazurile de traumatisme oculare chimice – arsuri chimice oculare cu substante alcaline sau bazice.
Acesti pacienti prezinta de cele mai multe ori deficit total de celule stem limbice, conreea fiind acoperita in totalitate de membrane fibrovasculare. In cazul in care arsurile nu patrund in straturile profunde ale corneei este suficienta efectuarea TCSL pentru reluarea in procente considerabile a vederii. In multe alte cazuri TCSL pregateste terentul pentru un viitor transplant de cornee.
Pacientii trebuie sa cunoasca faptul ca pentru a-si recupera acuitatea vizuala pe un ochi cu arsura chimica, incep, alaturi de medicii din echipa Oculus, un drum lung care trebuie parcurs cu foarta multa rabdare (cu respectarea indicatiilor de tratament, de repaos si de igiena; respectarea frecventei controalelor etc.). Decizia pentru un transplant de cornee perforant se ia dupa minim 8-10 luni post TSCL, practic dupa ce se testeaza buna functionarea a celulelor stem transplantate.
Pacientii trebuie sa stie totodata ca exista sanse mari ca aceasta interventie sa fie repetata de 2-3 ori sau pot fi necesare mini-interventii de „intretinere” a TCSL in lunile de recuperare. Exista totodata sanse de respingere a grefelor (rareori).
Foarte important! Ochiul sanatos (cel de la care se recolteaza grefele) nu este afectat niciodata, vederea pastrandu-se in totalitate la fel.
Operatia de TCSL se desfasoara ambulator si presupune:
- Anstezie locala injectabila – o injectie la coltul pleoapelor, la ochiul cu arsura;
- Anestezie topica (doar cu gel si picaturi anestezice) la ochiul sanatos;
- Curatarea amanuntita a membranelor fibrovasculare si a tesuturilor moarte de pe suprafata oculara a ochiului cu arsura (cu deficit de CSL);
- Recoltarea a doua grefe de celule stem de la nivelul ochiului sanatos;
- Pozitionarea grefelor pe ochiul cu deficit de CSL;
- Ochiul cu deficit se panseaza cu pansament ocluziv;
- Ochiul cu arsura se panseaza cu un pansament ocluzor normal, in timp ce ochiul sanatos se panseaza cu pansament transparent.
A doua zi pacientul se prezinta la controlul postoperator unde primeste indicatiile de tratament, igiena si se realizeaza planul controalelor ulterioare.
Recuperarea
Recuperarea este dureroasa la toti pacientii in primele 3-4 zile postoperator si este extrem de variabila, fiind diferita la nivel de amanunt, de la un pacient la altul. Din acest motiv, pacientul este sustinut prin comunicare permanenta directa pe tot parcursul recuperarii. Frecventa controalelor ulterioare este dictata de constatarile medicale dar si de necesitatile pacientului.
